Platoul Oraşului de Sus, fortificat cu centuri succesive până în sec. al XIV-lea, este situat la 12 m deasupra Oraşului de Jos, fortificat abia la 1457. După fortificarea Pieţei bisericii, la 1223 a fost împrejmuită Piaţa Mică, pe care curând s-au aliniat casele breslelor, cu bolţi deschise spre piaţă – substanţa lor construită datând din sec. XV-XVII, cele mai multe fiind înnoite în sec. al XVIII-lea. Pe latura sud se construieşte un turn al primăriei, urmat de alte clădiri publice. Aria împrejmuită la 1366 a Oraşului de Sus în devenire, care includea Piaţa Mare ca târg de cereale, a fost amenajată până la sfârşitul sec. al XV-lea drept cartier de locuit, cu standard social ridicat. În vremea Habsburgilor, oraşul a avut parte de modificări semnificative: în cursul Contrareformei, între Piaţa Mare şi cea Mică au fost construite biserica catolică Sf. Maria (1726-1733) şi Colegiul Iezuit, terminat la 1739. Casa breslei măcelarilor din Piaţa Mică, amintită la 1370 şi renovată la 1789, găzduieşte astăzi Muzeul de Etnografie Săsească Emil Sigerus, iar în Casa Hermes, construită la 1867 în stil neo-gotic drept Casa Asociaţiei Meseriaşilor, se află Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder – ambele fiind unităţi ale Complexului Muzeal ASTRA. Din sec. al XV-lea datează casa de la nr. 22, a Primăriei, de care se leagă vieţile mai multor personalităţi sibiene, şi care avea frescă din sec. XVII atât la interior, cât şi la exterior. După împrejmuirea Oraşului de Jos s-a creat o legătură între Piaţa Mică şi cea a Aurarilor: pe bolta pasajului, Turnul scării spre Piaţa Aurarilor, din 1768 înglobat în casa vecină, poartă inscris anul 1567. Mai sus, într-o casă din 1568, se găseşte Muzeul Farmaciei, în care sunt expuse şi preparatele homeopatice, datând din secolul al XVIII-lea, ale lui Samuel Hahnemann. În cursul modernizării oraşului, la 1851, în Piaţa Mică a fost demolat şirul de case de deasupra accesului carosabil din str. Ocnei, cu tot cu Biserica evanghelică, numită a Arcadelor; în 1859 s-a construit din fontă Podul Minciunilor, care asigură trecerea pietonilor din Piaţa Mică spre Piaţa Huet peste lunga rampă carosabilă de acces în piaţă. În Piaţa Mare, la 1785 a fost terminat Palatul Brukenthal, colecţiile baronului fiind deschise publicului în 1817. Alături se găseşte Casa Albastră a baronului Möhringer, în care din 1769 a funcţionat şi primul teatru, și care a fost achiziţionată de oraş în 1810. Pe diagonala pieţei, la 1802 s-a construit Palatul Filek, din 1868 fiind sediul Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A. Cea mai recentă clădire a pieţei, din 1906, este Banca de Credit Funciar, actuala Primărie. Cele mai multe clădiri de locuit poartă numele proprietarilor din sec. XVI. Pieţele istorice, cea Mare şi cea Mică, oferă gastronomie şi cazare turistică, dar înainte de toate oferă spaţiul urban și ambianța pentru târgurile speciale şi pentru evenimentele culturale orăşeneşti.