Poarta Elisabeta a fost construită pe la 1457, odată cu centura a IV-a în partea de est a orașului, apărarea acesteia fiind dată în grija cojocarilor. Poarta și strada au luat numele bisericii franciscane atestate la 1365. În fața porții se găsea mănăstirea dominicană, abandonată din cauza asediului turcesc, după 1475 fiind folosită ca leprozerie. Până la 1781, în fața porții se găsea și Lacul cojocarilor, amintit în 1465. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în fața porții se găseau grădinile Brukenthal și Rosenfeld. La 1659, în cursul asediului de către G. Rakoczy, a fost demolată Biserica Leproșilor, în 1755 construindu-se cea de astăzi, Capela Crucii. În 1718, în Lazaretul zilelor noastre au fost amenajate locuințe pentru leproși. Din 1855, în Lazaret se găsea și un cimitir evreiesc. În 1853/ 1865 a fost demolată Poarta Elisabeta, apoi a fost demolat tronsonul de centură până la Școala de călărie, incluzând trei turnuri de apărare. La 1853, la sud de bastionul Haller a fost început Spitalul orășenesc, la 1886 extinzându-se și peste grădina Larcher. În 1870-1872 a fost construită calea ferată și clădirea Gării, pe parte din grădini amenajându-se în 1880 parcul din Piața Gării. Traseele Căii Gușteriței și străzii Wolf/ Lupului/ Lupeni au fost deviate. După regularizarea Cibinului în 1866 au apărut zonele industriale: abatorul, depozitele, sediul Uzinei Electrice construit în zona gării în 1896; au apărut fabricile constructoare de mașini, de produse chimice, lemnoase, textile, alimentare, berăria Hager. În 1896, Victor Hess a fondat în Lazaret Fabrica de cântare, devenită Balanța – pe locul căreia se găsește noul cartier omonim. Mai vechi sunt cartierele de case, Lupeni și Reșița, ultimul fiind extins în 2007 printr-un ansamblu de case multifamiliale, cu înălțime limitată. Înspre Gușterița, în lungul Cibinului s-a construit drumul de centură, finalizat în 2010, prin care autostrada A1 trece prin apropierea orașului.